Ce sa întâmplat cu fotbalul românesc?
Poate uni dintre voi vor crede că ştiu despre ce dracu vorbesc eu în acest articol, dar habar n-am, şi vreau doar să îmi explicaţi VOI mie ce DRACU sa întâmplat cu fotbalul românesc.
Am rămas uimit azi -azi a fost ziua ştirilor din sport pentru mine- când am aflat când suporteri rapidişti au ajutat la dezăpezirea stadionului. Am rămas stană de piatră, a fost un gest foarte frumos din partea lor! Bine… sper să nu fie ultimul gest de genu ăsta, dar asta nu vreau să fie explicată.
Vreau să îmi explicaţi de ce dracu vin toţi jucători ăştea aşa “buni” din afara ţări, când, dacă cauţi prin România puţin mai bine, o să găseşti probabil jucători mult mai talentaţi, dar cine se oboseşte, nu? E simplu dacă caut 3-4 jucători în afară, îi văd pe 3-4 casete stau în cadă în timp ce fac o labă, mai sunt atent la nevastă şi după… vedem dacă îl luam sau nu îl luam.
Chiar nu îmi dau seama ce a ajuns fotbalul românesc. Cum să ceri la un derby arbitru străin? Înţeleg, nu îţi convine că ar arbitra un român pentru că na… vorba aia trage cu o echipă, dar să ceri la fiecare meci mai “derby” arbitru străin e prea de tot.
Şi din câte ştiu eu, acu că a câştigat CFR-ul şi Urziceniul titlul sunt canditate la titlu şi echipe cu care se fac adevărate derby-uri. Dacă ar fi aşa în Anglia, cred că toate meciurile ar fi derby-uri
. Nu ştiu cum să vă zic fără să vă supăraţi, dar pentru mine, singurile meciuri care sunt derby-uri sunt Steaua – Dinamo, Steaua – Rapid şi Dinamo – Rapid, aceste 3 echipe au făcut fotbalul românesc celebru (mai ales în ultimi 10 ani Steaua şi Rapid, care… probabil ştiţi şi voi unde s-au întâlnit într-o cupă europeana, nu mai are rost să zic). Deci… Explicaţi-mi, ce sa întâmplat cu fotbalul românesc?!?!?
De pe iconcursuri: Castiga un iPod Nano de ultima generatie!
O privire demonică spre lumea reală
Okei… Niciodată nu ştii ce îţi rezervă viitorul, sau unde te duce destinul, dar în viaţa mea nu mi-am imaginat că va trebui să trăiesc într-o ţara ca România! Peste tot vedem diferite sloganuri care să ne facă să credem că România e un loc mai bun, dar nu e aşa.
În primul rând străzile. Mai are rost să zic că o comună ca să fie comună trebuie să aibă strada principală să fie asfaltată, iar dacă vrea să fie oraş sa aibă toate străzile asfaltate, da toate! Dar stai puţin… chiar dacă le asfaltează tot un rahat fac, mai degrabă le lasă cum sunt acum, măcar nu îşi rup ăştea maşinile prin gropile din asfalt.
În al doilea nu avem nici măcar o facultate în top 100 din lume. Scuze dacă greşesc, dar ultima dată când am auzit de acest subiect, chiar că nu aveam nici una. Şi nu mă refer acu să fie ca Stanford sau cum s-o numi, să fie ceva mai demn… să ne facă să ne simţim mândri.
Singurul lucru care ne face să ne simţim mândri că suntem români, momentan, este sportul, şi mai ales HANDBALUL, că în rest, suntem varză! Da varză rău!!!! Noroc cu handabalul care ne mai face cunoscuţi puţin… Aţi văzut la fotbal, Unirea Urziceni a fost botezată în Urinea. Dacă eram eu în locul celor de la Unirea făceam scandal… Îmi greşeşti numele, măcar puţin respect să ai… Înţeleg că nu avem un campionat puternic dar nici chiar aşa.
Mă rog… nu mai are rost să continu că ştiţi şi voi prea bine în ce ţară “extraordinară” trăiţi!
Copilăria mea vs Copilăria surorii mele
Pentru cei ce nu ştiu, am două surori, una puţin mai mică ca mine şi una de 4 ani. Okei, copilăria mea a fost mai mult decât frumoasă, multe prieteni, multe jocuri jucate cu prieteni noapte, v-aţi-ascunselea, capra sau mai ştiu eu ce joc mai jucam. Bineînţeles, că fotbalul era la fiecare pas, în fiecare zi, la orice oră.
Ce să mai zic de desenele de la ora 2 de la TVR? Când începeau unul nu mai eram afară, toţi ştiam că la ora 2 fix trebuie să intrăm în casă pentru că o să înceapă Yu-Gi-Oh sau mai ştiu eu ce desene. Ce să mai spun de super bunica mea, care a murit acu 3 ani (Dumnezeu să o ierte), ea mi-a făcut copilăria frumoasă, nu aţi putea şti cât de frumos era când mergeam la ea. Da ştiţi cum se spune, nu simţi niciodată lipsa unei persoane decât după ce moare…
Mă rog… mă gândeam, mă gândesc şi probabil că mă voi mai gândi încă câteva zile, ce o să se aleagă de copilăria surori mele, când noi ne uitam la TVR la desene iar ea se uită la desene pe Disney Chanel, Minimax sau Cartoon Network? Bine… nu că mi-ar păsa asta, dar cel mai mult cred că o să ducă lipsa unei bunici bune la suflet, că după un an ce sa născut sora mea, a murit bunicămea (sora mea e născută în aceaşi zi cu bunicămea).
Nici nu ştiţi voi cât de greu e să scriu aceste rânduri, mai ales că mă gândesc la bunicămea, şi aş da orice să îi mai aud o dată vocea ei minunată, dar din păcate… nu despre ea e vorba în acest articol, ci despre sormea.
Chiar nu ştiu cum va “supravieţui” sora mea, mai ales că, dacă nu era bunicămea, eu, probabil, azi eram cu totul alt om, şi nu acesta care sunt acuma, probabil aş fi vreun cocalar care ar fi ascultat manele la un telefon care abia mai funcţionează.
Vremurile de mult trecute…
Nuştiu dacă sunt eu în “putere” ca să vorbesc de acest subiect, dar îmi dau şi eu umila mea părere despre noua generaţie. Şi îi întreb şi eu, voi ştiţi ce e aia minge? Ştiţi ceva în afară de jocuri pe PC şi navigatul pe internet?
Mă întreb şi acum de ce mai nici un puşti nu văd la fotbal, în curtea şcoli, pe terenul de fotbal? E chiar aşa RĂU să faci puţin sport? Să alergi puţin? Sincer nu vă pot înţelege. Eu pe vremea mea… pe când eram eu copil… îmi plăcea la nebunie să joc fotbal, să joc prinselea, capra şi tot felul de jocuri cu mingea. Acum, probabil, voi habar nu aveţi ce e “capra”, probabil vă duce gândul la prosti, dar asta e. Erau vremuri frumoase.
Şi tot tineretul nostru începe să înjure de mici copii, nu înţeleg, cum, copil fiind să înjuri? Eu nu am înjurat până la vârsta de 11-12 ani, şi sincer, nici acum nu prea înjur. Nu îmi place să văd puşti care trec pe lângă tine, vorbind între ei cu “pula mea”, “în pizda măti”. Deci… pe lângă faptul că ei nu ştiu ce e aia pulă, se mai dau şi în figuri. Şi se mai spunem că nu suntem aşa cum ne descriu celelalte ţări, nişte ţigani. Probabil asta suntem, dacă puşti de 5-6 hai 7 ani înjură de mama focului.
Eu unul nu mai suport, “evoluam” prea repede spre “poarta” prostiei. Oare chiar aşa trebuie să se întâmple?
Cum dracu?!
Deci, nu pot să îi înţeleg deloc pe ăştea de la TV. Oameni din fotbal care spun că daca ai meciuri din 3 în 3 zile oboseşti. WTF?! Cum să oboseşti mă, ai 3 zile libere între meciuri, plus condiţie fizică ca să nu se întâmple asta.
Da poi de puşti ăia, care joacă în spatele blocului, şi se joacă de dimineaţa până seara, puştii ăia cum de pot să joace şi a doua zi? Ei vor? Voi nu vreţi? Ei alerga mai puţin şi voi mai mult? Mă înşel! Şi eu am trecut prin asta, am jucat o zi întreagă fotbal (cu întreruperi între ele) şi mi-au obosit muşchi de tot, dar tot am reuşit, aşa că, nu îmi mai ziceţi voi mie că sunteţi obosiţi. Dacă vrei să joci, joci!
Poţi să fii tu cel mai nepregătit de la echipă dar dacă îţi respecţi postul şi nu alergi ca prostul, nu o să oboseşti, chiar dacă alergi 3 ore la rând, totul e să joci cu cap, nu să alergi după minge tot terenu. Îţi ţii jucătorul şi gata, da ei nu mai pot, ei au obosit. Pff… câtă minciună! Eu în 3 zile aş zburda pe teren, asta e sigur, şi dacă mai fac şi antrenamente, credcă aş alerga terenul ăla de 20 de ori numai într-o repriză (din poartă în poartă).
Fotbal, zona Suceava
Gata, am ajuns acasă, şi am să povestesc, aşa pe scurt ce am făcut la Suceava.
În prima zi, cazare, puţin fotbal pe afară, şi am văzut celelalte echipe.
A doua zi, ne-am trezit la 6:30 şi apoi la mancare. Am jucat primul meci cu Bacăul şi i-am bătut cu 2-0. După, m-am întâlnit cu un vechi prieten din Botoşani, şi am mai povestit. După amiază, am jucat al doilea meci cu Vasluiul, we win! (2-1). Şi stingerea la 11
.
A treia zi, adică azi, am jucat finala cu Suceava, am pierdut, vreţi să ştiţi cu cât? Doar cu 5-0
, dar na, albitri au tras cu ei, bla bla bla. Nu judec pe nimeni, ei au avut condiţie fizică şi au avut şi sponsor că să se antreneze în fiecare zi….
Cam asta a fost tot, am luat locul 2, dar na, asta e…
P.S: Fără scurte în această săptămână, că nu mai am timp să le fac… Prea nervos pe “domni” albitri.










