Nu prea imi place…
… să fiu citit de colegi sau de prieteni. De ce? Poi, în acest moment, vreau să îi excud pe actuali colegi, şi să îi pun în categoria “colegi” pe foşti mei colegi de generală. Bine, în generală, cred… nu cred, eram singurul care avea blog dintr-o şcoală întreagă, şi na, ce ştiu ţărani despre internet?
Şi când ţărani (scuze că folosesc această expresie, supăraţi-vă nu aveaţi decât!) au descoperit internetul, şi au intrat pe blogul meu, a doua zi eram subiect de primă pagină, vezi ce a mai scris Liviu, şi tot aşa mai departe. Norocul meu a fost că era semestrul al doilea din clasa a VIII. (bine, partea tare e ca acu sunt idol pt cei care işi fac blog în micul meu sătuc)
Bine, când a venit vara, şi a venit vacanţa mare au început să apara şi laudele de la o colegă, în care spunea că nu crede că poate să scrie ca mine, şi na, ce blogger nu ar vrea să audă aceste cuvinte din gura cuiva?
Şi bineînţeles… odată ajuns la liceu, noi colegi au accesat blogul meu, şi din fericire pentru mine, au fost mai multe laude decât critici, bineînţeles, încă nu am primit critici.
Bine… am tot vorbit despre colegi, dar partea nasoală e cu prieteni, cu prieteni care nu înţeleg că dacă ai blog e ceva foarte fain frate, şi poţi spune lumii ce simţi dacă nu ai curaj (sau ai), şi că te poţi face auzit într-un fel sau altul.
Sper că nu am supărat prea multă lume cu articolul ăsta, dar fraţilor, serios acum, dacă vreţi să râdeţi de articolele mele, şi aşa vai de capul lor, măcar faceţi-o când nu sunt eu în preajmă, să nu vă aud, sau dacă vă credeţi aşa tari, de ce nu încercaţi şi voi ce fac eu şi abia dupa să comentaţi, okei?
Copilăria mea vs Copilăria surorii mele
Pentru cei ce nu ştiu, am două surori, una puţin mai mică ca mine şi una de 4 ani. Okei, copilăria mea a fost mai mult decât frumoasă, multe prieteni, multe jocuri jucate cu prieteni noapte, v-aţi-ascunselea, capra sau mai ştiu eu ce joc mai jucam. Bineînţeles, că fotbalul era la fiecare pas, în fiecare zi, la orice oră.
Ce să mai zic de desenele de la ora 2 de la TVR? Când începeau unul nu mai eram afară, toţi ştiam că la ora 2 fix trebuie să intrăm în casă pentru că o să înceapă Yu-Gi-Oh sau mai ştiu eu ce desene. Ce să mai spun de super bunica mea, care a murit acu 3 ani (Dumnezeu să o ierte), ea mi-a făcut copilăria frumoasă, nu aţi putea şti cât de frumos era când mergeam la ea. Da ştiţi cum se spune, nu simţi niciodată lipsa unei persoane decât după ce moare…
Mă rog… mă gândeam, mă gândesc şi probabil că mă voi mai gândi încă câteva zile, ce o să se aleagă de copilăria surori mele, când noi ne uitam la TVR la desene iar ea se uită la desene pe Disney Chanel, Minimax sau Cartoon Network? Bine… nu că mi-ar păsa asta, dar cel mai mult cred că o să ducă lipsa unei bunici bune la suflet, că după un an ce sa născut sora mea, a murit bunicămea (sora mea e născută în aceaşi zi cu bunicămea).
Nici nu ştiţi voi cât de greu e să scriu aceste rânduri, mai ales că mă gândesc la bunicămea, şi aş da orice să îi mai aud o dată vocea ei minunată, dar din păcate… nu despre ea e vorba în acest articol, ci despre sormea.
Chiar nu ştiu cum va “supravieţui” sora mea, mai ales că, dacă nu era bunicămea, eu, probabil, azi eram cu totul alt om, şi nu acesta care sunt acuma, probabil aş fi vreun cocalar care ar fi ascultat manele la un telefon care abia mai funcţionează.
Sunt plictisit, nu supărat!
Azi, o fost o zi… de căcat la şcoală, şi n-a am chiulit la o oră şi am mai tras un fum, două, de aici de colo, şi am băut o bere. No, nimic urât, dar… faza nasoală e că… după nu mai aveam chef de şcoala (de parcă aş fi avut vreo dată) dar ştiţi cum e… Câte o dată ai chef de şcoală că râzi cu lacrimi de te doare şi burta, altă dată nu ai chef de şcoală că ai luat un 2, un 3 sau un 4. Aici îi excludem pe aceea care se enervează că au luat un 6. Să iau eu 6 i-aş pupa mâna profesorul. Da să revenim…
Azi, după cum am spus, după ce am plecat, am venit la şcoală şi nu aveam chef de ore, ce să fac? Să mă duc în bancă, pun capul pe bancă şi stai acolo, poate, poate nu o să îmi mai fie somn. Mă pun… după două minute ce să vezi? “Liviu, ce ai păţit?” E.. nu pot să zic că nu sunt o persoană importantă, sunt cel mai important şi trebuia să ştie ce e cu mine. Mă rog, mai trec 3 minute, altA, “Liviu, ce ai păţit?”. Dacă era numai atât era bine, dar când vin şi te întreabă “de ce eşti supărat” şi le zici că “nu eşti supărat” şi ei nu te cred chiar te enervează.
Bine, poate nu mă enerva dacă întreba o dată, de două ori, dar de 6-7 ori? Cine sunt eu bă?! PREŞEDINTELE AMERICI?!?!? Ce dracu… nu are voie omul să se odihnească puţin? Că na… Vrea omul să se odihnească că noapte a avut treabă.
Sunt prost?
Nuştiu, de când mă ştiu, am fost urât, da urât de te uiţi la mine orbeşti! Bine… ca sunt sarcastic, nu pot spune ca sunt supe model da nici un tocilar de ală cu scula mică. Sunt între, apreciat de fete, frumos şi toate cele… Dar subiectul acestui articol nu e ăsta, e acela că eu aş fi prost.
Cum se face că sunt prost? Poi… nu sunt o blondă, să ştiţi, că ştiu cât face 2×2 sau 2+2, dar nu ştiu să tac din gură la ore. Bine, că la ore cine tace? Tac doar atunci când tace şi profu, când vorbeşte vorbim şi noi. Nu e logic? Okei, până acum tot nu sunt prost.
Sunt oare eu prost că am 7 apsenţe în 4 zile? Ţin să vă aduc aminte că ieri nu am lipsit! Faceţi şi voi nişte calcule şi vă dă că am chiulit de aproape 2 ori în fiecare zi. Nu contează, în planul meu, mai pot lipsi de 2 ori şi să nu depăşesc cifra cu numărul 10.
Din prima parte, că am tras chiulul am plecat de la ore, poate rezulta puţin că sunt prost, că îmi bat joc de viitorul meu, dar ce pu….ii mei contează acolo 2-3 ore? O nimica toate.
Oi fi eu prost? Că în fiecare zi aud cuvintele magice “eşti un prost”, şi na… poate chiar sunt, aşa că aştept şi opiniile voastre despre mine, dacă sunt sau nu prost!
Mă retrag!
Scriu cu durere în inimă aceste rânduri, dar din păcate a venit şi acest moment până la urmă. Va trebui să mă retrag din blogosferă pentru câteva luni. Nu multe (sper eu) dar asta e. Se mai întâmplă şi necazuri de acestea.
Nu, nu e din cauza şcoli, acum am mai mult timp ca oricând. E din cauza că, s-ar putea, ca această “reţea de cartier” să încheie dintr-o dată contractul cu furnizorul de internet. Nu întrebaţi de la cine am net, de ce, când şi cum. Nuştiu nici eu când o să mă retrag 100%, dar sper, eu, să nu se întâmple niciodată, dar nu prea este posibil. Probabil max. până luna viitoare o să mai net, dar nu voiam să aştept până atunci, deoarece ştiam că va veni şi această clipă.
Probabil aţi observat inactivitatea de pe blog, aproape o săptămână fără articol, dar asta e. Am avut probleme cu netu sau când am avut net nu aveam inspiraţie. Oricum, zilele mele de blogger se apropie de final, poate, până când o să se termine contractul o să mai scriu câteva articole. Sper să nu se termine contractul, dar nu eu am contractul, aşa că… mă pun pe download filme să am la ce mă uita.
Hai, sper să ne mai vedem şi altă dată!
P.S: Comentariile vor apărea direct deoarece nu mai am timp de aprobat comentarii.
P.S2: Cei care aveau la mine teme pe care trebuia să le termin, să le finisez şi aşa mai departe. Îmi pare rău, o să încerc cât pot să le fac dar nuştiu ce o să fie. Îmi pare rău încă odată…
P.S3: Dacă vrea cineva să scrie pe blog în timp ce eu lipsesc, chiar şi un articol la 2-3 zile nu mă supăr, dar să se ţină de treabă şi să fie articole de calitate, măcar să fie mai bune ca a mele că sunt conştient că scriu nişte articole groaznice!
Şi s-a dus…
Mă gândeam să vă spun cum s-a dus defapt MJ, dar deja ştiţi prea multe variante, aşa că, o să scriu despre cum s-a mai dus o vacanţă de vară din viaţa mea.
Pe lângă celelalte 10 (11) sau câte o fi, a mai trecut o vacanţă de vară din viaţa mea. De LUNI începe LICEUL, aşa că… trezirea la 6, mergi în staţie, i-a autobuzul şi aşa mai departe. Dar nu vreau să scriu de liceu, vreau să vă povestesc ce am făcut în vacanţa asta.
Poi, dacă o iau per asamblu, a fost o vacanţă de tot RAHATU! dar a avut şi părţile ei bune, chiar dacă nu am ieşit din incinta judeţului meu. Dar asta e. La începutul vacanţei, înafară de pregătirile de la mir (pe care l-am şi primit, doar ştiţi că am scris despre el în articolul ăsta) şi înafară de uitatul după fetele, nu am făcut mai nimic. Cu excepţia că m-am plimbat cu bicicleta (o să scriu un articol şi despre asta) aproape în fiecare săptămână în diferite locuri pe care nici dracu’ nu le ştie. Deci, la început nu am făcut mai nimic. Pe la mijloc, a fost mai aşa şi aşa. Cu părţile ei bune şi cu părţile ei rele. Care erau părţile bune? Poi… blogmeet-ul de la Roman, la care m-am simţit în largul meu, chiar dacă nu am putut să stau prea mult. Părţile rele? A mai trebuit să mai şi muncesc din când în când…
În ultima parte a vacanţei a fost mai “plină”, cu peste 10 meciuri de fotbal (pe terenul mare, cu scoruri pe care nici măcar nu ţi le imaginezi!), cu o plimbare la peşte şi cu primirea mirului, a… şi am uitat de hramul (bâlciul) din sătucul meu! În rest, după cum bine aţi citit din rândurile de mai sus, nu am fost plecat nici la bunici (la max 50m departare), nici la mare, nici la munte. Am fost acasă! Am jucat ping-pong, puţin basket de sărbători şi tot ce am mai prins. Era să uit ceva important, atracţia care era în fiecare vineri, v-aţi-ascunsele! Până ne-o stricat un vecin toată distracţia. Pfff… asta e, sper ca mâine să mai dau o tură cu bike-ul.
Singura mea “bucurie” în această vacanţă a fost traficul şi comentariile (peste 500) pe care le-am avut în aceste 3 luni pe blog. Numărul 500 e ceva rotunjit, cam minimul, dar e mult mai mult… că deja am 1200 de comentarii!
Tu ce ai făcut în vacanţă? Unde ai fost?
-
Parteneri
Da-ţi cu părerea!
Loading ...