Ce sa întâmplat cu fotbalul românesc?
Articol scris în: Fotbal
Poate uni dintre voi vor crede că ştiu despre ce dracu vorbesc eu în acest articol, dar habar n-am, şi vreau doar să îmi explicaţi VOI mie ce DRACU sa întâmplat cu fotbalul românesc.
Am rămas uimit azi -azi a fost ziua ştirilor din sport pentru mine- când am aflat când suporteri rapidişti au ajutat la dezăpezirea stadionului. Am rămas stană de piatră, a fost un gest foarte frumos din partea lor! Bine… sper să nu fie ultimul gest de genu ăsta, dar asta nu vreau să fie explicată.
Vreau să îmi explicaţi de ce dracu vin toţi jucători ăştea aşa “buni” din afara ţări, când, dacă cauţi prin România puţin mai bine, o să găseşti probabil jucători mult mai talentaţi, dar cine se oboseşte, nu? E simplu dacă caut 3-4 jucători în afară, îi văd pe 3-4 casete stau în cadă în timp ce fac o labă, mai sunt atent la nevastă şi după… vedem dacă îl luam sau nu îl luam.
Chiar nu îmi dau seama ce a ajuns fotbalul românesc. Cum să ceri la un derby arbitru străin? Înţeleg, nu îţi convine că ar arbitra un român pentru că na… vorba aia trage cu o echipă, dar să ceri la fiecare meci mai “derby” arbitru străin e prea de tot.
Şi din câte ştiu eu, acu că a câştigat CFR-ul şi Urziceniul titlul sunt canditate la titlu şi echipe cu care se fac adevărate derby-uri. Dacă ar fi aşa în Anglia, cred că toate meciurile ar fi derby-uri 
. Nu ştiu cum să vă zic fără să vă supăraţi, dar pentru mine, singurile meciuri care sunt derby-uri sunt Steaua – Dinamo, Steaua – Rapid şi Dinamo – Rapid, aceste 3 echipe au făcut fotbalul românesc celebru (mai ales în ultimi 10 ani Steaua şi Rapid, care… probabil ştiţi şi voi unde s-au întâlnit într-o cupă europeana, nu mai are rost să zic). Deci… Explicaţi-mi, ce sa întâmplat cu fotbalul românesc?!?!?
De pe iconcursuri: Castiga un iPod Nano de ultima generatie!
Copac… drag copac…
Articol scris în: Eu
Nu ştiţi voi cât de greu e să te desparţi de un obiect care ştii că a fost lângă tine de când erai un amărât de princhindel care nu putea să meargă în două picioare bine. În fiecare zi când ieşeam afară îl vedeam, era acolo, ferindu-mă de soare, şi când picura şi de ploaie!
De ce trebuia să te duci? Îmi spui şi mie? Ştiu că aşa a vrut stăpânu’ dar chiar nu puteai face nimic? Doar aveai peste 70 de ani, şi erai mândria acestei uliţi îmbătrânite, erai o bară excelentă şi o umbrelă mai bună ca multe altele fabricate!
De ce te-ai dus?!?! Îmi spui??? Nu vrei să îmi spui?!? Poi atunci cred că mai bine te duci în lumea copacilor, că eu nu te voi ierta până nu o să îmi spui de ce a trebuit să te duci! Sincer! Defapt… e mai bine că te-ai dus… acum nu voi mai avea prea multe frunze căzând în ogradă… nu voi mai fi nevoit să mă întreb când o să dispari, pur şi simplu ai dispărut, azi, 04.03.2010!
Din totdeauna…
Articol scris în: Eu
…mi-am dorit o maşinuţă cu telecomandă (cum îmi place mie să îi zic) sau teleghidată (am scris oare bine?) dacă nu am scris corect, e maşina aia controlată de la distanţă fără fir. Cei drept… am avut o asemenea maşină, dar nu pot să zic că nu mi-a plăcut.
A îndeplinit 2 din 3 condiţii ca să îmi placă.
1. Să fie drăguţă, cu multe culori şi aşa mai departe. √DONE!
2. Să poată fi controlată de la distanţă. √DONE!
3. Să i se deschidă portierele. ×NIEP!
Deci… pentru că nu îndeplineşte ultima condiţie nu mi-a plăcut. Bineînţeles când “Moş Crăciun” mi-a adus mie acea maşină, eram super happy că mi-a adus ce mi-am dorit… Dar na… acu, cred că mă duc să o caut şi să îi iau motoraşul.
Nici nu ştiţi voi câtă slăbiciune am eu pentru acele motoraşe mici, e o pasiune să le iau, să fac ventilatoare, sau orice altă timpenie. Gata, am decis ca mâine sa caut un motoraş să fac ceva trăsnit!
“Interzis” egal cu “ce trebuie să faci”
Articol scris în: Eu
Tovarăşi mei dragi, ştiu că titlul nu e prea “expresiv” dar să vă explic mai exact ce e cu el – cel puţin în cazul meu -. Bun… deci când cineva (de exemplu părinţi) îmi interzice ceva (să zic că nu mai trebuie să chiulesc) nu ştiu cum să vă zic, dar eu mai rău fac, atunci când ştiu că îmi zice să nu fac asta, fix aia fac.
Dacă îmi zice că îmi dă voie la un party (de parcă ar fi după ei asta) şi îmi zice să nu beau, poate să nu fumez sau să nu fac prosti, nu ştiu cum, nu ştiu de ce, mă încăpăţânez să fac fix pe dos. Să beau, să fumez şi să fac tot felul de tâmpeni. De revelion, am băut, am făcut tot ce mi-a venit în cap, de ce? Poi… că mi-au interzis părinţi.
De mic îmi zic să învăţ (Învaţă că nu înveţi pentru mine) şi eu ce fac? Stau pe blog, citesc bloguri, ies afară şi joc basket, ascult muzică şi tot aşa, până se face 21-22, ora mea de culcare. Nu mă luaţi cu chesti de alea că “te culci prea devreme” sau mai ştiu eu ce, că nu am timp eu acum să vă explic de ce mă culc aşa devreme.
Deci un mic “sfat” pentru părinţi, de la un adoleşcent ce nu îşi ascultă părinţi: Nu le mai interzice-ţi odraslelor să nu facă x lucruri, că fix asta o să facă! O garantez eu!
Unu şi opt martie
Articol scris în: Uncategorized
Acum ceva timp, mai exact pe 14 februarie când am făcut acel articol despre Valentine’s day, v-am zis că o să fac un articol şi despre unu şi opt martie, şi de ce nu îmi plac mie aceste zile. Sunt ele drăguţ dar prea de tot.
Ştiţi voi cum e, pe unu şi opt martie, şi între aceste zile, fetele şi femeile trebuie să se simtă “speciale” pentru că… e ziua lor? Okei… pentru mine că sunt moldovean, şi pe 1 defapt, noi băieţi, primim marţişoare, bine, dar pe 8 martie trebuie să dam înapoi “cadou”. Okei, iau fetele un mărţişor, înapoi trebuie să dai o ciocolată, îţi convine? Deloc! Că na…
Mă rog, să luam evenimentul că… şi pe 1 trebuie să dăm mărţişoare (noi băieţi), dăm de 1, dăm de 8, dar nouă când ne dau? Că ştim, nu toţi, dar câţiva dintre noi tot ştiu, că pe 5 mai e ziua bărbaţilor, cel puţin aşa era anul trecut, bineînţeles, nici 10% din populaţie nu ştie acest lucru, şi dacă se ştie, şi acei 10% sunt bărbaţi.
Anyway, luând în calcul că pe 1 şi 8 martie trebuie să dau cadou, mie chiar nu îmi convine, să plătesc marţişoare şi după pe 8 şi o ciocolată (iau doar un exemplu) deci… ar ieşi la un preţ de cel puţin 70 RON (am făcut calculul la clasa mea unde sunt 20 de fete). Deci… imaginaţi-vă şi voi că nu îmi convine… mă rog, mai contează? Doar o venit primăvara şi trebuie să fim “happy” (pe dreacu!)
Nu prea imi place…
Articol scris în: Despre Blog, Eu, Şcoală
… să fiu citit de colegi sau de prieteni. De ce? Poi, în acest moment, vreau să îi excud pe actuali colegi, şi să îi pun în categoria “colegi” pe foşti mei colegi de generală. Bine, în generală, cred… nu cred, eram singurul care avea blog dintr-o şcoală întreagă, şi na, ce ştiu ţărani despre internet?
Şi când ţărani (scuze că folosesc această expresie, supăraţi-vă nu aveaţi decât!) au descoperit internetul, şi au intrat pe blogul meu, a doua zi eram subiect de primă pagină, vezi ce a mai scris Liviu, şi tot aşa mai departe. Norocul meu a fost că era semestrul al doilea din clasa a VIII. (bine, partea tare e ca acu sunt idol pt cei care işi fac blog în micul meu sătuc)
Bine, când a venit vara, şi a venit vacanţa mare au început să apara şi laudele de la o colegă, în care spunea că nu crede că poate să scrie ca mine, şi na, ce blogger nu ar vrea să audă aceste cuvinte din gura cuiva?
Şi bineînţeles… odată ajuns la liceu, noi colegi au accesat blogul meu, şi din fericire pentru mine, au fost mai multe laude decât critici, bineînţeles, încă nu am primit critici.
Bine… am tot vorbit despre colegi, dar partea nasoală e cu prieteni, cu prieteni care nu înţeleg că dacă ai blog e ceva foarte fain frate, şi poţi spune lumii ce simţi dacă nu ai curaj (sau ai), şi că te poţi face auzit într-un fel sau altul.
Sper că nu am supărat prea multă lume cu articolul ăsta, dar fraţilor, serios acum, dacă vreţi să râdeţi de articolele mele, şi aşa vai de capul lor, măcar faceţi-o când nu sunt eu în preajmă, să nu vă aud, sau dacă vă credeţi aşa tari, de ce nu încercaţi şi voi ce fac eu şi abia dupa să comentaţi, okei?
-
Vote for Me!
Te rog frumos să mă votezi şi pe mine... doar dacă nu ai alceva de făcut :).
Parteneri
Da-ţi cu părerea!
Loading ...